Educație și instruire Partea I/III

Care este diferența dintre educație și instruire?

Care este mai importantă? Când educație și când instruire?

Cine face educația și cine instruirea?

Educația ține de valori umane, instruirea ține de abilități lucrative. Compasiunea, etica, echitatea, bunul simț, prietenia, sinceritatea, punctualitatea, curajul, onestitatea și multe altele sunt valori care se deprind întâi în familie și în comunitate, prin povestiri, exemple, tradiții și obiceiuri și ulterior se cizelează și în școală. Prin valori înțelegem acele credințe adânci, lucuri imateriale despre care știm că sunt bune, adevărate pentru noi și ne ghidăm viața, decizie cu decizie după ele. Școala, profesorii au formal rolul principal de a dezvolta abilități necesare fiecărui elev și societății, tot în conformitate cu valorile comunității și ale societății, cum ar fi ca elevul să poată să scrie, să citească, să facă un calcul diferențial, să folosească metafore și parabole dar acei profesori care pun tot valorile pe primul plan sunt dascăli, pedagogi adevărați, căci educarea dinspre profesori vine ca o asumare personală și nu ca un dat, ca un har și nu ca ceva impus.

Educația este despre atitudine, instruirea este despre aptitudini. Educație înseamnă cum ne învață familia să ne raportăm la fiecare situație, respectiv apoi cum să ne comportăm: să spunem, să facem, să reacționăm. De aici vine și expresia cei șapte ani de acasă. Întâi cum să judecăm o situație, să o filtrăm, să o asociem și apoi să ne comportăm prin prisma valorilor insuflate. Așa că fiecare comportare a noastră este o urmare a atitudinii pe care o avem și care ne este generată dinspre familie și dinspre pedagogii din cercul nostru, fie că sunt rudele, preotul, dascălii, medicul, etc. Instruirea dezvoltă cunoașterea, dorința de a realiza, de a putea genera rezultate, pentru care avem aptitudini. Un dascăl știe să-și facă dorită materia sa, să genereze atitudine pozitivă iar apoi elevul va dezvolta ușor abilități și cunoștințe.

Va urma.