Generații de cumpărători – partea I

Millennials. Mai dinamici dar totodată mai ușor de defocusat, mai creativi, mai nerăbdători, mai educați, mai îndemânatici cu noile tehnologii (cum altfel?), mai puțin determinați (zic unii), mai expresivi, mai comozi, mai deștepți, mai reactivi, mai, mai…, mai… Eu cred că de fapt este descrierea oricărei tinere generații, dintotdeauna.

Există o disonanță în comunicare și relaționare. Fiecare generație dorește să fie accesată într-un mod convenabil ei, cu imaginea despre sine, dar teza nu este despre cum ne adaptăm unii la ceilalți, căci vrând-nevrând millennials sunt adaptați la părinții lor, ci despre cum ceilalți trec peste obișnuințe și propriul confort și se adaptează. Am un mesaj pentru vânzători: millennials sunt copiii clienților voștri consacrați dar nu mai sunt copii, în următorii zece ani vor face 40% dintre cumpărături, adaptați-vă sau mergeți altundeva. Înainte de a dezbate cum să ne adaptăm să vedem la ce anume:

Generații de cumpărători – mini-descriere pentru piața premium din România

Prima generație studiată temeinic în lume și de la care se regăsesc multe comportamente și la noi a fost generația W (war) sau baby-boomers, 1945-1965, copiii născuți după al doilea război mondial. Pe scurt, conform piramidei lui Maslow, aveau cu greu asigurate nevoile fundamentale și de siguranță (casă, masă, școală). Îi numim Bunicii. S-au născut cu mobilă în casă, firmiturile contau.

Următoarea generație, X, decrețeii în România, 1968-1979, aveau asigurate condițiile de bază și aspirau la acoperirea nevoilor sociale: hrana era încă o problemă dar cei determinați aspirau realist la o școală mai bună, un viitor, o poziție socială (un job mai bănos și mai călduț). Îi numim Părinții. S-au născut cu TV în casă, firmiturile nu mai contau.

Următoarea generație, Y, Millennials, copii revoluției, 1980-1994, au un status social, sunt bine conectați cu prietenii, sunt azi spre sau în vârf de carieră, au copii, au credite, au mici afaceri dar au și crescut cu bunuri de folosință îndelungată în casă, cu un standard de viață mai ridicat. O mașină nouă nu este un vis ci o necesitate, o unealtă cotidiană. Îi numim Tinerii. S-au născut cu mașină și cu calculator în casă, mâncarea nu contează (se aruncă).

Următoarea generație, Z, 1995 – 2012, majoritatea acum încă minori sau studenți, încă nu au intrat semnificativ pe piața muncii, au nevoile fundamentale și de siguranță asigurate din familie, sunt educați, există bani, le plac mașinile dar nu se grăbesc să fie proprietari. Îi numim Juniorii (yuppies). S-au născut cu internet în casă. Toate celelalte sunt accesorii: mașina, tableta, s.a. Contează să salveze balena.

Parcă era vorba să ne adaptăm la millennials și iată că încă o generație se ridică. Da, și așa a fost dintotdeauna, este corect să avem imaginea de ansamblu, poate va fi mai ușor. Despre cum se comportă aceste generații, cum iau deciziile de cumpărare, cine și ce îi influențează, cât este vânzare clasică, cât marketing vom dezbate în părțile a doua și a treia. Va urma.

Aștept comentariile voastre, să analizăm împreună idei și nuanțe. Spor la vânzări!